O turistă din California în vârstă de 30 de ani a murit săptămâna trecută de la o supradoză de MDMA exact în celebrul club Berghain. Chestie care a inflamat toată media germană. Apoi clasa politică a preluat tema și uite așa s-a stârnit o discuție uriașă pe marginea folosirii drogurilor în viața de noapte berlineză.
Ei bine, acum există cifre la care se poate raporta lumea. În februarie 2018, Senatul Landului Berlin a pornit singurul sondaj ever despre consumul de droguri aferent vieții de noapte din oraș. Fizic nu l-au executat ei ci Departamentul de cercetări al Charite Berlin (un fel de Spital AKH, da mult mai mare). Eșantionul a fost format din 877 de persoane cu vârsta între 17 și 69 de ani.
Rezultatele sunt cutremurătoare. La întrebarea „Ce fel de droguri (legale sau ilegale) ați consumat ultima lună la ieșirea în oraș ?” s-au primit următoarele răspunsuri:
- Alcool…………………………………………….87,7%
- Tutun……………………………………………..72,3%
- Cannabis………………………………………..62,3%
- Amfetamină (Speed)……………………….50,3%
- MDMA (Ecstasy)…………………………….49,1%
- Cocaină………………………………………….36,0%
- Ketamină……………………………………….32,2%
- LSD……………………………………………….12,0%
- GHB/GHL………………………………………9,4%
Adică aproximativ jumătate din cei ce ies să sărbătorească în oraș au fost măcar o dată pe lună pe droguri tari.
Olaf Schramm, directorul Departamentului Antidrog din cadrul LKA (Poliția criminală) spune că drogurile se găsesc de cumpărat peste tot în oraș și practic este imposibil să pui un polițist de pază în fiecare club, bar, magazin, etc. pentru a împiedica vânzarea. De menționat că în Berlin este interzisă și deținerea, nu numai vânzarea.
Practic, nu există posibilitatea de control sporit, ci doar de muncă de prevenție în școli, facultăți, etc. Și că scoaterea în afara legii a consumului, deținerii și vânzării nu a rezolvat nimic până acum. Și încet, încet, s-a ajuns la tema principală. Așa cum în supermarket orice produs are o etichetă cu ingredientele, tot așa ar trebui să fie și la droguri. „Drug-Checking” se cheamă direcția și astfel s-ar da posibilitatea oamenilor să aleagă în cunoștință de cauză ce consumă. Analiza s-ar face direct la locul de consum.
Austria, Spania și Olanda au început deja să meargă pe acest drum. Elveția practică în anumite locuri de 20 de ani chestia. 20 de minute durează testul pentru ingrdiente și conținutul de substanță activă. Plătit de către stat. 60.000 EUR costă aparatul, 34.000 EUR/an manopera pentru un punct de analiză.
Germania nu a reușit însă să rezolve principala problemă legală. Cum naiba să cheltui bani publici pentru a analiza substanțe destinate unui consum ilegal? Și nu ar însemna asta că statul încurajează consumul? Dezbaterile sunt aprinse, dar totul a ajuns într-un punct mort. Ieșirea din dilemă pare mai grea decât oricând.
Facebook
Twitter
RSS